Cetăţuia din Cluj Napoca

Loc de promenadă la câteva minute de centru, de admirat orașul mai ales seara sau la răsărit, de plimbat de mână cu partenerul prin Parcul Cetățuia. Mai spre bază găsești și o terasă cu prețuri relativ decente. Priveliște interesantă asupra Clujului cu intersecția cu 7 străzi în stânga și noul stadion Cluj Arena în dreapta. Ca punct de reper ar fi Hotelul Belvedere, îl poți vedea din multe locuri din Cluj dacă ridici privirea.

Gradina botanică din Cluj-Napoca

Aproape la fel de întinsă precum cea din București, Gradina botanică din Cluj-Napoca merită o vizită dacă dorești ceva momente de liniște. Prețul biletului este de 5 lei, nenea portarul nu are nicio problemă dacă ai un aparat foto puțin mai grozav decât o săpunieră, iar dacă te duci dimineața devreme nu o să ai prea multă companie, poate doar studenții de la UBB cel mult. Mi-a plăcut în mod deosebit Grădina Japoneză și Turnul de Apă cu toată frica mea de înălțime, panorama este superbă, mai ales acum toamna.

Comedy Cluj, festival internațional de film de comedie

Cum zilele acestea m-am aflat prin Cluj am dorit să aflu ce anume are de oferit orașul, pe lângă multele și prea aglomeratele cârciumi – poate am timp cândva zilele acestea pentru o părere.

De ieri până duminica viitoare se desfășoara Festivalul de Film Internațional Comedy Cluj, festival aflat la a treia ediție. Multe filme, peste 100, unele mai vechiuțe, câteva de anul acesta, filme realizate în Taiwan, Mexic, US of A și Europa, adică o paletă destul de largă, suficientă să-ți faci o idee despre umorul altor popoare. Biletele sunt ieftine, doar 9 lei, reducere de 50% pentru studenți și elevi, orele de vizionare încep dimineața pe la 10 cu ultimul spectacol după 21.

Pe o parte dintre ele le-am văzut, dar merită revăzute, cum a fost Boogie Woogie la care am fost aseară. Umor în genul lui Woody Allen, o poveste în care everybody tries to screw everybody, but fate’s always a bitch. Dacă știi să apreciezi o ironie bună, atunci îți va plăcea. Dacă umorul gen Palade și Țociu e stilul tău, atunci mai bine nu. Oricum m-aș duce la absolut orice film în care joacă Gillian Anderson, orice rating ar avea pe IMDB și ce review-uri aș găsi pe internete.

Am mai ajuns la Chalet Girl, o comedie romantică mai tâmpițică, dar digerabilă – ceva glumițe decente, ceva nuditate sugerată, iar astă seară sunt în drum spre Cinema Arta pentru D-ale carnavalului. Apropos de Cinema Arta, deși sună ciudat, mi-a plăcut feeling-ul de cinematograf de provincie – sală mică, proiector aflat în aceeași sală cu spectatorii și sistem audio cu boxe de discotecă. Ca un minus, nu am idee cine a realizat traducerea pentru Boogie Woogie, dar cele realizate de veverita_bc sunt parfum în comparație – eh, oricum cine citește subtitrările?!

Există un ziar al festivalului distribuit gratuit cu programul cinematografelor, știri, interviuri și scurte prezentări ale filmelor. Pentru cei mai techie luați de aici aplicațiile de iPhone și Android, ambele realizate de iQuest. Trailerul festivalului, deși un pic cam lung, mi-a plăcut.

Așa că dacă ești din Cluj-Napoca sau în trecere pe acolo săptămâna viitoare du-te la film!

De ce Alba Iulia nu e un oraș turistic

Trebuie să recunosc că am fost destul de plăcut impresionat de oraș și de oameni, sunt ardeleni, un pic cam mândri, doar le este scris în ADN, dar nu așa de molcomi cum te-ai aștepta. Și, într-o oarecare măsură, trebuie să recunosc mă încearcă un sentiment de invidie când mă gândesc că prea puțini dintre sudiștii mei știu să-și laude locurile de baștină.

Totuși în ciuda propagandei neîncetate și uneori iritante de prin online – mai răruț e mai drăguț, dragilor, trebuie să recunoaștem că Alba Iulia nu este un oraș turistic în adevăratul sens al cuvântului. Și, rogu-vă, terminați cu cealaltă Capitală, a fost un centru administrativ important sub Imperiu, nu după Unirea din 1918. Bucureștenii se simt un pic ofensați, clujenii au și ei o Capitală, a Ardealului.

Cetatea, deși încă în construcție, merită vizitată fără nicio urmă de tăgadă – dacă te mai și rătăcești ca mine, nu există mai deloc indicatoare, ai parte și de o doză de adrenalină. Nu trebuie neaparat să fii pasionat de istorie, cum am mai zis, numai pentru salvele de tun de sâmbătă de la prânz și pitorescul locului și tot aș recomanda să ajungi cel puțin o dată acolo.

Problema apare după un tur prin cetate când ajungi la „Bun, și acum ce mai facem?”. Păi, cam asta a fost, în afară de cetate nu mai există nimic demn de menționat prin oraș pentru un turist. Fie te urci înapoi în mașină și o iei spre Sibiu sau Cluj-Napoca, unde ți se oferă colosal mai multe, fie te cazezi la unul dintre hotelurile relativ scumpe din urbe. Nu știu sigur care sunt salariile prin localitate, dar să ceri 40 euro pe noapte, preț de urbe mai răsărită, mi se pare puțin cam exagerat.

Apoi locurile unde să îți pui stomacul la cale cu mâncare și băutură se închid cam devreme sau se deschid prea târziu. Sâmbata la ora 11 seara chelnerii începeau să ne dea de înțeles că vor închide în curând. Duminică dimineața în nici unul dintre cele 3 localuri deschide pe la 10 nu am găsit unde să servesc mic-dejunul. Nu aveam cine știe ce pretenții, în definitiv m-aș fi mulțumit cu un corn, o omletă și ceva mezeluri. Mulțumesc, dar shaorma și pizza pot mânca și la mine în cartier, nu de asta am bătut 450 km din Capitală.

Rețeta nu e așa de complicată – un obiectiv turistic, un ghid pentru un tur al obiectivului, păpică tradițională în localuri decente și cazare la prețuri acceptabile. Dacă se lucrează și la partea a doua Alba Iulia nu o să mai fie doar o oprire în drumul spre Cluj-Napoca.

 

Cum să faci bagaje for dummies

Trebuie să recunosc că mă amuză sfaturile unora de prin blogosfera .ro despre cum să faci un bagaj. Să nu uiți de papuci de casă, nu lua câte o pereche de ciorapi pentru fiecare zi, oricum nu transpiri așa de mult, nu uita de laptop și alte sfaturi asemenea de la oameni care pleacă de acasă doar în concediu și cam atât.

Pentru că marți plec la Cluj-Napoca pentru aproape o săptămână și de obicei mă plimb destul de mult, cred că pot adăuga și eu câteva sfaturi, sper eu, utile. Hai să vedem ce punem în trolley bag, de la cele absolut necesare până la cele ce se pot dovedi utile, dar nu sunt indispensabile.

Înainte de toate trebuie să stabilim două trebușoare. Dacă nu ai vreun sclav personal cu 4 mâini care să îți care bagajul, nu lua cu tine mai mult decât poți duce cu propriile forțe. Bagajul ar trebui să fie compus maxim dintr-un trolley bag de dimensiuni medii, până în 60 cm – al meu arată aproximativ ca acesta, și un rucsac pentru laptop/aparat foto. Altfel vei obosi inutil, vei avea de plătit taxe suplimentare pentru bagaje dacă iei avionul, vei deranja pe cei din jur cu bagajele tale supradimensionate.

Apoi alege hainele pe care le vei lua cu tine în funcție de scopul călătoriei și vremea probabilă. Ia două costume de haine de culori diferite și trei cămăși pentru o călătorie în interes de serviciu – dacă le combini/asortezi toți vor crede că ai mai multe haine decât în realitate, sau două perechi de blugi și mai multe cămăși rezistente la șifonat/tricouri pentru un weekend city break.

Personal îmi iau câte o pereche de pantaloni pentru fiecare două zile și cămăși/tricouri + 2 față de numărul de zile, fiind mai gras transpir destul de mult. În general nu vei avea nevoie de mai multe și nu uita că poți spăla la prețuri acceptabile mare parte dintre obiectele de îmbrăcăminte, mai ales dacă pleci pentru mai mult de o săptămână.

În categoria obiecte indispensabile includem actele de identitate conform călătoriei planificate, periuță și pastă de dinți – există tuburi mai mici de 25 ml, un pieptene, un aparat de ras și eventual spumă de ras, schimb de ciorapi și chiloți pentru fiecare zi de călătorie și un deodorant. Dacă alegi un hotel mai ieftin nu uita de săpun, un șampon, ambele într-o pungă de plastic, de preferat cu ziplock, și un prosop. Dacă știi că ai probleme cu stomacul câteva pastile din orice medicament antidiareic vor fi extrem de prețioase. Dacă speri să fii norocos/oasă nu uita de prezervative – un pachet ar trebui să fie suficient, nu pleci la o orgie. Dacă te-ai rușinat după ce ai citit cele două fraze anterioare, cu regret te anunț că ai o problemă.

Nu uita să îți faci un buget pentru călătorie și să încerci să îl respecți pe cât posibil. Știu, tentații vor fi întotdeauna, dar nu e frumos să te întinzi mai mult decât îți ajunge plapuma.

De asemenea nu uita de o rezervă de bani la care să nu apelezi decât în caz de maximă urgență. 100 euro în țară, vreo 200 euro pentru aproape oriunde în Europa ar trebui să fie în regulă. Aceștia sunt banii pentru în caz de pană de mașină, pierdut avionul sau furat portofelul. Încearcă să nu îi ții la îndemână – de exemplu, eu îmi țin o parte din bani în portofel, restul în rucsac, iar cei de urgență pe card.

Ce am mai învățat din experiență

  • nu lua un laptop cu tine decât dacă este absolut necesar. recomand o carte, am citit în ultimul an pe tren/autocar mai mult decât citeam în liceu.
  • un telefon este un obiect inutil dacă ai uitat încărcătorul acasă. două telefoane sunt prea multe. conexiunea la internet poate lipsi fără nici un efect advers.
  • o cameră foto, o săpunieră este perfectă dacă nu ești fotograf profesionist, este aproape esențială. nu neaparat pentru că nu te va crede nimeni că ai fost acolo, ci pentru amintiri.

Dacă o să mai am timp promit să scriu cândva despre cum să faci o rezervare pentru un loc de cazare și cu ce merită/nu merită să călătorești. Completările sunt binevenite în comentarii.

 

#albaiulia – Cetatea Alba Carolina

În urmă cu o săptămâna am fost un weekend în Alba Iulia. Nu de alta, dar la modul destul de vocal în care este lăudată Cetatea Alba Carolina pe internete ai spune că avem de a face cu al doilea Schönbrunn, nu altceva – posibil să fie oarecum forțată comparația, dar personal nu am alt punct de referință comun.

Mai trecusem prin oraș, dar niciodată nu am avut suficient timp să o fac și pe turistul. Așa că vineri dimineață am luat autocarul din Autogara Militari – ca recomandare autogari.ro m-a scos din multe încurcături până acum, pentru o călătorie de aproape 7 ore. Nu luați CFR-ul pe această rută decât ca ultimă soluție. Costă aproape dublu și face cam 8 ore și jumătate, iar gara Alba Iulia este murdară și fauna locală extrem de dubioasă. Ca idee generală în ce privește bagajul niciodată nu lua cu tine mai mult decât poți căra confortabil.

Pe ruta spre Cluj-Napoca recomand Dacos – e mai scump decât Fanny 30 lei vs 51 lei la casierie înainte de îmbarcare sau 41 lei rezervat și plătit cu cardul pe site cu o săptămână înainte. Dar autocarele sunt în regulă, se fac suficiente opriri și stațiile au majoritatea toalete decente – cu excepția celei de la Pitești, un magazin, o farmacie.

Cei care călătoresc relativ frecvent, ca mine, vor aprecia toate astea mai mult decât să ajungă cu 30 minute mai devreme, cu o singură oprire acolo unde-i convine șoferului. Deși nu ai zice, o călătorie lungă înghesuit într-un scaun e obositoare.

M-am cazat la Hotel Hermes, un hotel de trei stele pe firmament, de vreo două stele și un pic în realitate, dar cu camere mari, curat, liniștit și cu recepționare amabile. Dacă faci rezervare camera dublă este 130 lei, la recepție costă 190 lei, preț în care este inclus și un mic dejun decent, dar nu extraordinar. Există și variante mult mai ieftine, dar și unele nejustificat de scumpe pentru un oraș ca Alba Iulia. Ca întotdeauna Booking.com este un bun punct de plecare.

În perioada când am fost cazat acolo se renova o mare parte din hotel și, atunci când mi s-a spus asta, obișnuit cu modul de lucru din București, mă așteptam să fiu trezit sâmbătă dimineața de o bormașină. Nu a fost absolut deloc așa. Partea cea mai amuzantă a fost când am cerut un cablu de internet, deoarece wireless-ul gratuit nu avea suficientă acoperire, și mi s-a oferit un cablu de 10 metri. O trecem la capitolul generozitate ardelenească, cum a remarcat cineva la un moment dat pe Twitter.

După o noapte bună de somn, sâmbătă dimineața am plecat înspre Cetate cu rucsacul în spate, încălțări comode în picioare, chef de umblat, aparatul foto cu baterii noi și cardul de memorie gol. Nu uita să îți iei neaparat o sticlă de apă, nu ai de unde cumpăra în Cetate.

Primul neajuns de care te lovești ca turist este lipsa aproape totală a indicatoarelor. În afară de cel din imaginea alăturată am găsit un singur indicator, undeva lângă Catedrala ortodoxă. Apoi pentru un traseu destul de lung, cum este cel al Cetății, m-aș fi așteptat să găsesc de două, trei ori pe zi un tur cu ghid la un tarif modic la care să se poată alătura oricine. Norocul meu a fost că erau în vizită bobocii de la Colegiul Militar „Mihai Viteazul” din localitate, aveau pe o doamnă ca ghid și, la întrebarea mea dacă pot să mă alătur turului lor pentru o perioadă, nu au avut nicio obiecție.

Am trecut pe rând pe la Catedrala Încoronării, unde a fost încoronat regele Ferdinand I în 1922. Apoi a urmat Catedrala Romana – Catolică, un locaș de cult care te face să realizezi micimea ta ca om. Nu am devenit subit religios, nu e cazul. Îmi dau seama ce impresie lăsa unui om simplu al secolului XIV.

După multe icoane și fețe bisericești, mai mult sau mai puțin fățarnice, am ajuns la Muzeul Unirii și Sala Unirii. Dacă nu ești pasionat de istorie, probabil nu vei prea impresionat de solemnitatea din Sala Unirii sau de imensitatea Muzeului Unirii. În definitiv pentru majoritatea dintre noi sunt doar niște chestii mucegăite și doar cei care le știu adevărata valoare le apreciază.

Mult mai impresionat vei fi de ceea ce poți vedea pe Traseul celor Trei Fortificații – biletul de intrare costa 5 lei și este valabil o zi întreagă. Poarta sudică a Castrului Roman, tabăra militară, locurile de belvedere și bastioanele, temnița și locul de supliciu și, cel mai spectaculos, platforma de artilerie. Dacă ajungi sâmbăta în Alba Iulia trebuie neaparat, dar neaparat, să fii la amiază, amiază și un pic la platforma de artilerie pentru a vedea tunurile de epocă, originale și funcționale ce execută trei salve în cinstea drapelului.

Dacă ți s-a făcut foame și sete în Cetate există un singur restaurant medieval – Pub13, situat chiar la ieșirea pe poarta III a Cetății Alba Carolina, în stânga Obeliscului închinat răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, puțin mai la vale.

Decorul interior al restaurantului este superb, săbii și scuturi pe pereții, candelabre și lumânări pe mesele sculptate – singura problemă este că-i extrem de frig, deci nu veni la mânecă scurtă. Toaleta este curată, dar un pic cam înghesuită când vine vorba să închizi ușa cabinei.

Meniul este destul de stufos, variat, prețurile un pic măricele pentru Alba Iulia, dar decente pentru locația respectivă. Deși durează ceva până primești mâncarea, în cazul nostru așteptarea a meritat. Faptul că nu primești instant mâncarea înseamnă că nu sunt semipreparate reîncălzite rapid în cuptorul cu microunde. Regret, dar compania de la masă nu mi-a permis să fac poze mâncării. 😀

Momentan cam atât despre turul Cetății. Ar trebui să îți umple aproape toată ziua, mai ales dacă te și rătăcești un pic – nu sunt indicatoare aproape deloc, oameni buni! Zilele acestea o să scriu și câteva impresii generale, de bine sau mai puțin bine.

Acest articol este sponsorizat de banii din buzunarul meu.

Scurt ghid pentru turistul de weekend despre Sibiu

Probabil că nu sunt singurul care constată acest fapt, dar încă mă uimește un lucru – ca blogger m-aș aștepta ca, în momentul în care voi căuta ceva pe Google despre un oraș, mai ales un oraș turistic precum Sibiul, să găsesc articole scrise de alți bloagheri.

Recomandări, review-uri, ce e de văzut interesant în orașul vostru, trebușoare din astea utile pentru călătorul de weekend ce pleacă la drum fără să știe prea multe despre destinația lui, dar vrea să se simtă bine în orașul vostru. Așa nu m-aș fi aflat în ciudata ipostază de a căuta un loc ok, dar nu prea scump unde să mănânc ceva vineri seara și să nu găsesc nimic relevant pe internete. Așa am mers la noroc, nu că aș fi regretat.

Așa că voi încerca să scriu câte ceva despre cel ce vrea să viziteze Sibiul și nu știe cum să ajungă acolo, unde să se cazeze sau unde să mănânce. Totul este propria experiență, localnicii sunt invitați și bineveniți oricând să intervină cu completări.

Cum ajungi la Sibiu?
Deși pe distanțe scurte trenul încă mai este o soluție confortabilă, nu neaparat și mai ieftină, dacă nu ai mașină personală și nici carnet de conducere ca mine, ca să ajungi la Sibiu recomand autocarul. Autogari.ro s-a dovedit a fi extrem de util pentru astfel de situații, mai ales că este actualizat destul de regulat. Dintre cursele ce pleacă din Autogara Militari din București am mers cu Transmixt – cam scump și cam înghesuit, cu Dacos – relativ ok și comparabil ca preț, și cu Fany – cel mai ieftin, 30 de lei la data la care scriu acest articol, cu șoferi amabili și suficient loc pentru picioare. Ca să fiu corect trebuie să recunosc că șoferul de la Transmixt a ajuns într-o duminică seara cu 45 de minute mai devreme.

Unde te cazezi în Sibiu?
Dacă nu ai recomandare de la un amic, cum se întâmplă de multe ori, recomand o căutare pe booking.com și turistinfo.ro, cu o oarecare preferință pentru primul ce permite confirmarea rezervării online și are prețuri mai bune pentru aceeași locație. În Sibiu am stat la Pensiunea Casa Anca – prețuri decente, condiții bune, dar cam departe de centru și la Casa Baciu – locație aflată extrem de aproape de centru (2 minute de Piața Mică la pas lejer), personal amabil, camere spațioase și curate, dar care ar fi necesitat ceva mici reparații. Doar la Casa Baciu am luat micul dejun, mâncare îndestulătoare și proaspăt pregătită, dar nu vă așteptați la cine știe ce specialități gastronomice.

Unde bei un suc, unde mănânci ceva în Sibiu?
După ce ai umblat ziua întreagă prin oraș să vizitezi tot ce se putea, mai trebuie să și mănânci și să bei un suc, bere după preferințe. Majoritatea localurilor din centru sunt în regulă, dar nu voi scrie decât despre cele pe care le-am încercat pe propria papilă gustativă.

Ai bani de spart sau vrei să impresionezi o domnișoară cu mâncare bună și o priveliște faină atunci recomand restaurantul La Turn – servire și mâncare excelentă, prețuri pe măsură. O masă pentru două persoane cu băuturile aferente și bacșiș te va scăpa de vreo 100 de lei din portofel. Puțin mai spre stânga, în Piața Mică, poți încerca La Rotiserie ce are prețuri mai puțin piperate, un meniu mai subțirel, dar corect și cu păpică bună. Când am ajuns acolo nu mai făceau pizza, iar la pian un domn ne-a încântat cu „Ți-am dăruit o portocală!”; am lăsat cam 45 de lei pentru două persoane. În Piața Mare nu recomand restaurantul de la hotelul din piață, nu-mi aduc aminte exact cum se numește, am mâncat cei mai nasoi papanași posibili și am avut parte de o chelneriță acră și mereu ocupată.

Dacă vrei ceva ieftin și nepretențios, dar nu consideri șaorma aliment de bază, încearcă Simba, autoservire cu mâncare gătită aproape ca la mama acasă. Am mâncat acolo de câteva ori, mâncarea a fost bună și porțiile de dimensiuni normale pentru unul ca mine căruia îi place să mănânce. Au de la simple sandivișuri, ciorbe, pizza până la sarmale, prețurile sunt mici și personalul surprinzător de amabil. Cu aproximativ 25 de lei mănânci ciorbă, fel principal, desert și bei un suc sau o bere.

La capitolul cârciumi merg pe recomandarea amicilor sibieni, Sigi Kultur Café, aflată undeva la subsol în Piața Mică, cu prețuri mici la bere, ceva cocktailuri mai fițoase dacă ești genul, unul dintre ele se numește Blow Job și încă avem o dilemă ce și cum, și o chelneriță cât de cât atentă. Dacă ar fi avut și o aerisire mai bună și nu aș fi plecat de acolo cu hainele mirosind puternic a tutun totul ar fi fost mult mai fain. De remarcat că prin Sibiu oamenii nu uită să plătească la plecare și nici măcar nota pentru pizza venită mai târziu decât cea pentru băutură nu a dat peste cap calculele pentru bani, rămânând și de un bacșiș decent.

Nu am scris nimic extraordinar mai sus, nu sunt vreun critic culinar și nici talent la scris nu am extraordinar, dar personal mi-ar plăcea să pot citi măcar un singur astfel de articol pentru orice oraș mai măricel din România. Ce ziceți, e greu? 🙂

#hmeet2

Nu e nici un secret că nu-mi sunt prea simpatici majoritatea bloagherilor din București și nu ajung prea des la multele și uneori inutilele #tweetmeet-uri și conferințe, locuri bune să fii văzut și cam atât. În schimb, prefer ca atunci când am ocazia să merg la întâlnirile organizate în țară. Așa am ajuns ieri împreună cu redecs la #hmeet2, eveniment organizat de Cosmina Șipoș.

Ca o mică paranteză trebuie să recunosc că-mi place Sibiul și am o stimă deosebită pentru Cosmina, pentru entuziasmul ei care ar mișca munți, pentru puterea de muncă și inițiativa extraordinară de care a dat dovadă. Nu sunt cuvinte mari, de complezență, nu sunt genul, doar că am mai multe detalii interesante și condifențiale despre ce a însemnat în culise #hmeet2.

Ca speaker la #hmeet2, mulțumesc încă o dată pentru oportunitate și sper că nu am dat-o în bară prea mult, nu cred că ar fi corect să-mi dau cu părerea despre prezentări. Unele mi-au plăcut ce-i drept, altele mai puțin, fiind vorba de proiecte locale sunt alții mai în temă și îndreptățiți să emită judecăți de valoare.

Trebuie să recunosc că m-a impresionat plăcut deschiderea celor cu care am făcut cunoștință în timpul sesiunii de Get Followers, oameni prietenoși și interesanți. Am făcut cunoștință, am schimbat cărți de vizită, am socializat, scopul acestui eveniment în definitiv. Dar pentru că nu poate fi totul roz și frumos, sunt și câteva trebușoare care nu mi-au plăcut prea mult.

Pentru un oraș așa de mic există extrem de puțină coeziune a bloggerilor sibieni, fapt demonstrat și de multiplele bisecurițe ce s-au format instant. Cred că mai mult am socializat noi, musafirii veniți de la sute de kilometri, decât sibienii între ei. Înțeleg că uneori e greu să ieși din zona ta de confort, că mai există oarecare animozități, dar dacă doriți să contați vreodată prin .ro ar fi bine să treceți peste aceste obstacole.

Un citat oarecum exemplificator

Până acum am cam fugit de evenimente de genul şi cel mai probabil dacă la #hmeet2 nu aş fi fost invitat ca speaker nici de data asta nu mă făceam văzut printre on-line’eri.

Sursa

Apoi, nu fiindcă am fost unul dintre speakeri, nu astfel de probleme de low self-esteem, mi s-au părut extrem de lipsită de politețe atitudinea extrem de indiferentă a unora indiferent ce s-ar fi întâmplat și murmurul continuu din timpul prezentărilor. Știu, nu este posibil să te intereseze toate subiectele aduse în discuție, mai intervine oboseala, dar cei șapte ani de acasă te învață să nu întrerupi sau să încerci să bruiezi pe cel care vorbește indiferent cine ar fi acesta. Și când te gândești că nouă, bucureștenilor, ni s-a reproșat că suntem zgomotoși!

Și probabil nu am fost singurul, dar am rămas extrem de descumpănit de modul brusc în care majoritatea celor prezenți s-a ridicat și a căutat cea mai scurtă cale spre ușă imediat ce s-a terminat ultima prezentare, deși programul #hmeet2 nu se terminase. Chiar așa de mari fricțiuni sunt între diversele grupuri încât de-abia așteptați să plecați?! Nu înțeleg pur și simplu!

Ca o compensație trebuie să recunosc că mi-a plăcut atmosfera veselă de la afterparty-ul din Kultur Cafe. Nu am mai râs așa de bine de ceva vreme, pălăria jos!

În speranța că nu am supărat prea multă lume și o să mă primiți și la #hmeet3 după jump fotografiile realizate de redecs.

Continuă lectura „#hmeet2”

Cheile Nerei, Sasca Romana

Probabil cel mai mișto aspect al jobului meu actual nu este salariul sau programul relativ flexibil, ci faptul că mă plimb destul de mult prin țară, fie prin teambuilding-uri cu diverși clienți, fie pe la potențiali și actuali clienți pentru arcuri-sageti.ro. Din păcate, din motive lesne de înțeles, despre multe dintre acestea nu pot scrie sau publica unele poze.

Dar acolo unde pot voi încerca să prezint locuri interesante din România, ce poți face odată ajuns acolo și cât te costă. Nu vă așteptați la recenzii profesioniste, nu e cazul. Sunt doar impresiile, recomandările și experiențele mele, nimic mai mult.

Unul dintre locuri mele preferate, poate și din cauza unor aventuri interesante, este Sasca Romana din județul Caras-Severin, aflată la 30 de km de Oravita și vreo 100 de km de Timișoara. Este probabil unul dintre cele mai liniștite locuri posibile, departe de zgomotul orașelor, în mijlocul Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița.

Prima noastră vizită aici a fost un teambuilding restrâns al firmei care, la momentul acela, avea 5 angajați. Plecați vineri după-masă din București ne plănuisem ca undeva la 2 noaptea să ajungem în Sasca.

Din păcate, socoteala noastră nu a fost cea mai bună, deoarece undeva prin Cazanele Dunării am făcut un hop peste ditamai pietroiul, drumul era în reconstrucție și probabil la fel este și acum, și am reușit să spargem baia de ulei.

Norocul nostru, undeva după miezul nopții și o oră în care am încercat să tot dăm telefoane la service-uri, a fost că unui domn ce se întorcea cu un microbuz în Sasca i s-a făcut milă de noi. Astfel ultimii 60 de km i-am parcurs remorcați de microbuzul de prin anii ’80, ce mirosea puternic a motorină, dar în care era cald și bine. Continuă lectura „Cheile Nerei, Sasca Romana”