Nu te lua prea în serios

Nimeni, în afară de tine, nu o face.

Trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi este, într-o mai mică sau mai mare măsură, egoist. Așa am fost creați, e normal și sănătos. Raportăm totul la universul nostru liliputan, ne place să fim în centrul atenției, cerșim aprobarea și aprecierea celorlalți. Încă o dată, nu-i absolut nimic în neregulă cu asta, dacă nu am avea indivizi care-și doresc să exceleze, nu am progresa ca societate.

Problema apare atunci când începem să ne luăm prea în serios. Când ne lăudăm prea mult, uităm de unde am pornit și cine ne sunt amicii adevărați, ne pierdem simțul penibilului și orice ironie nevinovată este tratată ca un afront adus personalității care am devenit noi. Și toată schimbarea aceasta se petrece aproape peste noapte.

Stimate bloaghere, în definitiv nu interesează cu adevărat pe nimeni că ai cel mai citit, premiat, mai știu eu ce blog sau că ai vândut x % dintr-o colecție de păreri pe câteva mii de euro. Te vor invidia unii, te vor înjura alții, dar nu uita că este doar un blog. Personal nu-mi pasă câte alte mii de euro ai reușit să câștigi anul acesta din bannere, campanii cu ROI minuscul pentru advertiser și advertoriale care-mi insultă câteodată până și cei doi neuroni viabili. Te asigur că mulți dintre cititorii tăi, inclusiv moi, câștigă mult mai bine. Nu o să vezi prea curând un screenshot din Home Bank cu sumele din contul meu.

Nu-ți fie frică să recunoști că mai greșești și că nu ești expert în toate, deși, ca fiecare dintre noi, ai o părere despre absolut orice din universul cunoscut. Poate ți se pare ciudat, dar unora dintre noi le plac oamenii imperfecți.

Toată polologhia de mai sus ar fi fără rost fără un exemplu. Tudor St. Popa sau @CeMerita îmi părea un tip relativ inteligent, un pic cam attention whore, dar în limite acceptabile. Stimabilul participă acest weekend la Cluj Brands Tour – nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea despre utilitatea proiectului, și este extrem de entuziasmat, poate prea entuziasmat.
.bbpBox{background:url(http://a2.twimg.com/profile_background_images/209325822/twitter.jpg) #022330;padding:20px;}

abia astept… RT @brylu: Maine pe vremea asta incing asfaltul cu bolidul in drum spre #clujbrandstourWed Sep 07 13:25:35 via TweetDeck

.bbpBox{background:url(http://a2.twimg.com/profile_background_images/209325822/twitter.jpg) #022330;padding:20px;}

Mai, da mai e mult pana maine? #clujbrandstourWed Sep 07 17:21:36 via HTC Peep

Un tweet puțin răutăcios de-al meu…

.bbpBox{background:url(http://a0.twimg.com/profile_background_images/43346942/Untitled.jpg) #9AE4E8;padding:20px;}

Distanta rutiera intre Sibiu si Cluj-Napoca -163 km. Entuziasmul unui blogger sibian pentru un weekend in Cluj egal cu distanta Terra-SoareWed Sep 07 18:40:39 via Mobile Web

… a rezultat în ceea ce vedeți în imagine.

Cum ziceam, hai să nu ne luăm prea în serios. Un pic de autoironie și ceva simț al umorului nu a omorât pe nimeni.

De ce am închis wptuts.ro

… și câteva motive pentru care nu voi mai deține nici un proiect de acest tip în română.

Acum o săptămână am închis definitiv ultimul meu site în limba româna – WPTuts.ro. Preconizam această mișcare de mai mult timp, dar o perioadă am mai tras de mine, m-am amăgit că o să am timpul și dispoziția necesară să continui. Nu a fost să fie. Nu regret nici că l-am închis, nici că aproape doi ani de zile l-am menținut cumva pe linia de plutire, deoarece am experimentat trebușoare noi și uneori interesante și am cunoscut oameni faini.

Pentru că am primit câteva reacții pe mail și pe Twitter cred că datorez câteva explicații cui le dorește. Într-o ordine oarecum aleatoare am închis WPTuts.ro pentru că

  •  Nu mai am timpul necesar pentru a scrie articole. Cu documentare, testare, scriere și corectare ulterioară un articol îmi lua în medie undeva la două ore. Timp pe care l-aș putea folosi mai bine pentru afacerea mea, pentru mine personal sau în orice alt mod îmi aduce mai multe beneficii.
  • Nu mai am chef. La un moment dat ajungi la un burn-out și începi să te întrebi dacă mai merită să continui. Arunci un ochi pe mailurile idioate pe care le primești – întrebări de gâgă care și-ar fi găsit răspuns cu o simplă căutare pe blog, cereri de suport cu tradiționala plată „dau o bere, două când ne întâlnim!”, mail-uri de la simpatici care te acuză că îți copiezi/traduci articolele de pe blogurile din .com sau, pur și simplu, te înjură fără motiv. Și te apucă o lehamite!
  • Nu-mi aduce nici un câștig material. Blogging-ul făcut doar din plăcere nu rentează pe termen lung. La final de lună vine factura pentru hosting, pentru unele articole trebuie să cumpăr pluginuri și teme WordPress pentru experimentare și uneori alți oameni de bine dau câte un DDOS, ceea ce rezultă în câteva taxe suplimentare de mentenență la firma ce asigură găzduirea. Nu sunt mulți bani, mi-i permit fără nicio problemă, dar cred că mi-aș putea niște bere în loc, aș fi oarecum mai câștigat.
  • „De ce nu e totul moka????” Întrebare adesea primită pe mail, prin comentarii și de câteva ori pe Twitter. Oameni care se revoltă că uneori există link-uri de afiliere prin articole, din care între noi fie vorba am câștigat nici de două navete de bere, iar unii au extremul tupeu să-mi ceară să le dau moka pluginuri și teme WordPress care în mod normal costă peste 30$.

M-am întins cam mult, recunosc. In definitiv ideea e că nu merită să pierzi timpul cu un lucru, oricare ar fi acesta, dacă nu-ți aduce nicio satisfacție. Ar înseamna să fiu un masochist, și nu-mi doresc asta. Încearcă din când în când să renunți la tot ceea ce nu-ți mai aduce nicio bucurie, care între timp a devenit o povară și vei observa că îți va fi mai bine. Finalurile amânate la nesfârșit nu folosesc nimănui.

P.S. Chiar înainte să dau publish am primit un mail, îl pun aici cu copy/paste, fără nicio editare. Nu doresc să mă laud, doar să exemplic ce acum o vreme încă mă mai motiva.

Salut, Eugen!
Am vazut ca ai inchis wptuts.ro si mi-am dat seama ca nu ti-am multumit niciodata pentru ce m-ai invatat si pentru ajutorul pe care mi l-ai dat. Iti multumesc, deci, pentru toate acestea si pentru multe altele. Datorita tie stiu sa fac chestii care mi-au adus un ban in plus, mi-au economisit bani sau care m-au ajutat sa intru in contact cu anumite persoane.
P.S. Nu, nu sunt beat : )) ,  instalez un wordpress pentru un site de afiliere. Lucrez in Norvegia de doua luni, dar seara imi fac timp si pentru ce imi place cu adevarat. Sa ne auzim cu bine!
Marian

De ce nu-mi place aproape nici un blogger

De fiecare dată când mă întâlnesc cu oameni noi de prin online și, la un anumit moment, realizează că nu sunt chiar haterul suprem pe care îl văd online, ajungem aproape invariabil la aceeași întrebare: „Dar, Eugen, ție de cine îți place prin online?”. Răspunsul nu e chiar așa de simplu, de aceea avem nevoie de context.

Mă învârt prin online și blogosferă de ceva ani, cred că s-au adunat vreo 6, și îi cunosc pe majoritatea celor care „fac succesuri” la momentul actual. Nu, nu am băut câte o bere cu fiecare. Oamenii îi poți cunoaște mai mult prin prisma acțiunilor lor pe termen lung decât prin o grămadă de bullshit menit a impresiona printre aburi de alcool.

Deși nu extrem de vizibil, nu mi-am doriti niciodată să ajung celebru, eram prin zonă când Buddha avea 45 de kilograme îmbrăcat și își termina orice propoziție cu […], pe vremea când visurât era relativ amuzant și oarecum coerent și arhi posta cam trei sferturi din conținut videoclipuri pornache.

Și la un moment dat obosești să vezi cum același rahat reîncălzit este ridicat iarăși la rang de mare artă, cum toate „proiectele noastre” sunt cele mai bune, cele mai de succes, dar se închid fără prea multă zarvă în câteva luni de la lansare, și cum la toate conferințele pe la care ai ajuns ai parte de aceeași speakeri care recită poezia de anul trecut cu oarecare adăugiri și actualizări.

Și atunci începi să le spui verde în față.

  • Băi, #lecturiurbane e o labă tristă, motiv de fală pentru pseudointelectuali, loc de agățat pentru băiețași. Iar Ciubotaru e un mârlan IRL, nu un intelectual rasat. Palme împărțite pe la #fotbaltweetmeet, comportament de golănaș față de anumite femei, trebușoare din astea care nu fac nimănui cinste.
  • Buddha nu știe să codeze nici cât știu eu. Și eu vând arcuri și săgeți, am făcut Istoria și REI, nu am background de programator! Rahat, știu doi oameni care i-au dat lui un proiect pentru care concuram amândoi invocând motivul oarecum pueril „E amicul meu, are nevoie de bani!” Nu mai e cazul acum normal, omul și-a descoperit noua menire în viață – SM și Facebook până în pânzele albe.
  • Visurât profită de prostia și extremismul unora și le servește exact ceea ce își doresc – bancuri răsuflate, teme de discuție idioate. Mai bagă o poveste cam trasă de păr și evident inventată, mai mânărește niște statistici de trafic, oricum nu-l verifică nimeni. Ah, și acum câțiva ani RBF și-a luat o mega țeapă: și-a dat propriul laptop ca premiu la un concurs ce l-a ajutat să câștige concursul, crezând că va primi un altul. Ghinion, n-a fost să fie, pățești.

Aș putea continua. Dar sper că m-am făcut înțeles.

Și ca să răspund la întrebarea de la început. Din toată blegosfera asta singurul om care nu-mi este prieten și pentru care am un oarecare respect este Bobby Voicu. Nu pentru omul Bobby Voicu, fiecare dintre noi avem lipsurile noastre, ci pentru Bobby Voicu, project managerul. Trebuie să recunosc că știe să motiveze oameni, să îi facă să muncească și să le dea exact acel grad de libertate care te faci să crezi că tu ești, de fapt, șeful. În plus nu e genul care uită că l-ai ajutat.

În rest, succesuri și multă apă de ploaie.

Mediocrul de internet

Blegosfera .ro, așa cum o văd eu, este compusă dintr-o imensă masă de semianalfabeți, majoritatea grupați pe Blogger unde și-au umplut paginile cu reclame de la Google Adsense, câteva vârfuri și o ceată ciudată de mediocri din rândul cărora se remarcă câteva exemplare de un relativ succes blogosferic.

Mediocrul cu o anumită notorietate este Project Manager la un site semi-cunoscut, în cazul masculilor, sau PR-istă, în cazul demoazelelor, constituie publicul docil și inert mental de la evenimentele și conferințele despre online, emite păreri despre absolut tot ce mișcă prin internete și se visează șeful unui trib internautic mai mic sau mai mare. Ah, și cel mai important, este ferm convins că într-o zi o să aibă banii din blog câștigați de Zoso și, eventual, presupusul succes la femei al lui Ciubotaru.

Citeam zilele trecute un articol la Bobby Voicu în care erau lăudați ca modele de perseverență și constanță două exemple perfecte de mediocri – Sorin Rusi și Blogatu. I beg to differ!

Sorin Rusi a început ca un mic spamangiu, a continuat cu perioada fructuoasă de invitat permanent la absolut orice interwebs related, pentru a sfârși ca PM pentru laptopnews.ro, o vărzucă frumoasă de bloage, plin de reclame și cu damf de splog. Domnișoarele din online îl mai cunosc pe Sorinache ca „tipul ăla insistent până la Dumnezeu și libidinos”. Printre succesele de renume ale laptopnews.ro se numără un loc 3 la Roblogfest-ul de anul acesta, în urma blogului meu despre WordPress, WPTuts.ro, care la data acordării premiului avea undeva la 3 luni și o echipă de redactori imensă formată din mine, eu și Eugen.

Celălat exemplu menționat de Bobby Voicu este Blogatu, reprezentant de vază al Republicii Prazilia, SEO spammer autodeclarat și videobloagher de extreme succesuri. Deși în anumite aspecte s-a mai cizelat în timp, blogatu este în mare același individ care acum 3 ani bolda jumătate din cuvintele unui articol, care participa la toate concursurile din blegosferă și își oferea părerea extrem de avizată despre bloguri oricui era suficient de naiv să îl asculte. Spre deosebire de Sorinache este relativ inofensiv și, din păcate, nu cred că își va depăși vreodată condiția. Ah, să nu uit, notăm la capitolul îmbunătățiri o cameră web mai performantă.

Aceștia doi ar trebui să fie modelele pentru bloggerii începători?! Bun, atunci vă rog nu vă mai mirați de părerea internetului românesc care contează despre blogosferă. Aproape 3 milioane de români se pare că urmăresc joaca în nisip a unor indivizi cărora în proporție covârșitoare nu ar trebui să li permită accesul la o conexiune internet, prevăd succesuri de răsunet mondial. NOT!

Multumesc pentru onoare

Aș dori să profit de această ocazie unică în existența mea internetică să mulțumesc învățătoarei din clasa a II-a care m-a înscris la clasa de engleză, familiei că m-a sprijinit și mi-a oferit acces la internete, blegosferei .ro pentru că îmi oferă atât de mult subiecte despre care să trollez, mult prea multe decât aș avea eu vreodată timp, tuturor celor care m-au înjurat și cărora le-am răspuns cu aceeași monedă și, în general, celor care încă mă mai suportă. Vă iubesc, să mor io!

O mențiune specială pentru @colaholicu pentru nominalizare și @de_ce pentru ideea listei de hateri de pe Twitter. Nominalizările sunt deschise încă aici, do your worse, people!

Redevenind oarecum serios, Dane, tu iarăși te plictisești maxim? Ești sigur că nu ai nici un proiect long overdue în timp ce tu îți pierzi vremea cu prostioare?

Tu cu cat ti-ai vinde amintirile cele mai de pret?

Se dă următorul articol destul de interesant și oarecum mișto scris, publicat inițial pe 5 august după cum puteți vedea în imagine.

Același articol, două săptămâni mai târziu, a fost rescris minimal și a „îmbunătățit” cu o reclamă la o cafea proastă. De apreciat că a avut inspirația să modifice până și data de postare a comentariilor.

Din sursele mele absolut habarnistice un astfel de articol este plătit cu o sumă undeva în jur de 50 de euro. Personal nu mi-aș fi vândut astfel de amintiri pentru nicio sumă, dar trebuie să înțelegem că Boc e nașpa și a mărit impozitele pe drepturile de autor, iar Republika nu o duce prea bine astfel încât să își permită să acopere diferența. Succesuri blogosferice FTW!