De ce Alba Iulia nu e un oraș turistic

Am fost destul de plăcut impresionat de oraș și de oameni, sunt ardeleni, un pic cam mândri, doar le este scris în ADN, dar nu așa de molcomi cum te-ai aștepta. Și, într-o oarecare măsură, trebuie să recunosc mă încearcă un sentiment de invidie când mă gândesc că prea puțini dintre sudiștii mei știu să-și laude locurile de baștină.

Totuși în ciuda propagandei neîncetate și uneori iritante de prin online – mai răruț e mai drăguț, dragilor, trebuie să recunoaștem că Alba Iulia nu este un oraș turistic în adevăratul sens al cuvântului. Și, rogu-vă, terminați cu cealaltă Capitală, a fost un centru administrativ important sub Imperiu, nu după Unirea din 1918. Bucureștenii se simt un pic ofensați, clujenii au și ei o Capitală, a Ardealului.

Cetatea, deși încă în construcție, merită vizitată fără nicio urmă de tăgadă – dacă te mai și rătăcești ca mine, nu există mai deloc indicatoare, ai parte și de o doză de adrenalină. Nu trebuie neaparat să fii pasionat de istorie, cum am mai zis, numai pentru salvele de tun de sâmbătă de la prânz și pitorescul locului și tot aș recomanda să ajungi cel puțin o dată acolo.

Problema apare după un tur prin cetate când ajungi la „Bun, și acum ce mai facem?”. Păi, cam asta a fost, în afară de cetate nu mai există nimic demn de menționat prin oraș pentru un turist. Fie te urci înapoi în mașină și o iei spre Sibiu sau Cluj-Napoca, unde ți se oferă colosal mai multe, fie te cazezi la unul dintre hotelurile relativ scumpe din urbe. Nu știu sigur care sunt salariile prin localitate, dar să ceri 50+ euro pe noapte, preț de urbe mai răsărită, mi se pare puțin cam exagerat.

Apoi locurile unde să îți pui stomacul la cale cu mâncare și băutură se închid cam devreme sau se deschid prea târziu. Sâmbata la ora 11 seara chelnerii începeau să ne dea de înțeles că vor închide în curând. Duminică dimineața în nici unul dintre cele 3 localuri deschide pe la 10 nu am găsit unde să servesc mic-dejunul. Nu aveam cine știe ce pretenții, în definitiv m-aș fi mulțumit cu un corn, o omletă și ceva mezeluri. Mulțumesc, dar shaorma și pizza pot mânca și la mine în cartier, nu de asta am bătut 450 km din Capitală.

Rețeta nu e așa de complicată – un obiectiv turistic, un ghid pentru un tur al obiectivului, păpică tradițională în localuri decente și cazare la prețuri acceptabile. Dacă se lucrează și la partea a doua Alba Iulia nu o să mai fie doar o oprire în drumul spre Cluj-Napoca.