Do you have the time, To listen to me whine…

About nothing and everything, All at once.

Trebuie să recunosc că pentru mine Twitter a reprezentat pentru o perioadă o chestie faină. Prin intermediul lui am reușit să cunosc oameni noi, unii dintre ei interesanți, am reușit să-mi aduc ceva trafic pentru blogul despre WordPress și chiar să întâlnesc câțiva clienți. Dar de la un timp, pur și simplu, m-am săturat.

Cum până la sfârșitul anului sunt destul de ocupat la muncă intru rar și ies extrem de repede. Nu am idee care-i problema și sincer nici nu mă interesează, dar trei sferturi din timeline-ul meu este plin de tweet-uri ale unor oameni care se plâng de una sau de alta. Or fi de vină criza, Băsescu, astenia de toamnă sau naiba mai știe ce, dar pentru sănătatea noastră mentală a tuturor și pentru a preveni aproape iminentul abuz al butonului de unfollow aș avea câteva rugăminți.

• știm cu toții că astăzi e luni și că trebuie să te duci la muncă, la fel de bine cum știm mâine e marți și sunt cele trei ceasuri rele. faptul că îmi reamintești asta de două ori pe oră și de vreo zece ori într-o singură zi nu servește drept incantație pentru a face timpul să treacă mai repede
• deși probabil nimănui nu-i place să se ducă la muncă, totuși e o obligație socială de care trebuie să ne achităm cu toții. nu mă interesează că șeful ți-a dat din nou mult de muncă, că ai depășit iarăși un deadline sau că, din cauza crizei, anul acesta nu vei mai primi primă grasă de Crăciun. dacă nu ai mai pierde timpul aiurea pe Twitter probabil că ai munci mai mult și mai repede – treabă testată!
• știu foarte bine ce vreme este afară, nici eu nu mă teleportez la muncă direct din pijamele. uneori o să fie cald, alteori o să mai plouă și, pentru că nu suntem încă țară bananieră, chiar o să ningă la un moment dat. dacă mi te lamentezi de fiecare schimbare de grad Celsius din termometru mai mult ca sigur nu vei aduce vara înapoi.

Nu o să pozez acum în cel neprihănit care nu s-a plâns absolut niciodată pe Twitter. E ceva normal, oarecum în natura umană. Dar ce-i prea mult strică, oameni buni. Please stop it!

Titlul este un copy/paste nesimțit după o piesă care-mi plăcea la un moment dat.