Dar e gratis!

Am fost azi la Mega Image-ul de lângă muncă să cumpăr, printre altele, și un bax mare de hârtie igienică. Ajuns la casă, când să dau să plătesc, casiera mi-a spus despre o promoție de-a lor – pentru o anumită sumă cheltuită, primești niște cartonașe cu dinozauri. Cum am trecut de mult de vârsta la care colecționam surprize Turbo și nici nu am copii sau nepoți care să se bucure de ele, am zis un simplu „Nu, mulțumesc!”.

La auzul refuzului meu, doamna care era în spatele meu la coadă, pe la 45 ani, strident machiată și vizibil supraponderală, genul de femeie datorită căreia încă mai există Acces Direct, a răstit către mine un reproș-zeflemea: „Dar e gratis, domnule, de ce nu le luați?!”.

Grăbit, mi-am luat cumpărăturile și am plecat fără să îi răspund. Probabil cartonașele respective au ajuns la doamna ultragiată. Chiar așa disperați după mocăciuni și așa de în rahat încât ar trebui să acceptăm orice produs oferit în mod gratuit, chiar dacă ne este absolut inutil?