Uneori am prea mult timp liber, cum ar fi o călătorie de 7 ore cu trenul de la Sibiu la București, și ajung să citesc prin blogosferă articole precum acesta scris de Toma Nicolau. Este exact genul acela de articol care nu spune nimic util, o compunere la nivel de clasa a IV-a, care atinge coarda sensibilă a unor domnițe umede de extaz filozofic.

Trecem cu îngăduință peste faptul că, din câte am înțeles, era vorba de un meci de fotbal de divizia D, divizia Onoare. La fel de important precum cele două premii pe care le-am câștigat la niște concursuri de tir cu arcul. Nu am fost cel mai bun, ci doar puțin mai bun decât un grup restrâns și nesemnificativ în ecuația globală.

Omul nu este o ființă socială prin definiție, ci forțat de împrejurări. În comuna primitivă, organizându-se în cete, oamenilor cavernelor le era mai ușor să vâneze animalele de dimensiuni mari, să asigure astfel hrana întregii comunități, să păstreze aprins focul necesar preparării mâncării și făuririi uneltelor. Mai târziu, au apărut triburile, popoarele, națiunile și imperiile, toate conduse de un individ de geniu militar, organizatoric sau economic. Nimic nu s-a înfăptuit exclusiv prin voința maselor, maselor au fost animate o idee, de un ideal, de un interes al cuiva sau al unui grup restrâns aflat mai sus pe scara socială sau intelectuală.

Poporul X condus de individul Y a înfăptuit ceva demn de consemnat. Alexandru cel Mare în fruntea armatelor grecești a cucerit jumătate din lumea cunoscută la momentul respectiv, Apolodor din Damasc a coordonat soldații romani ce au construit podul de la Drobeta, Pavlov ajutat de echipa sa a descoperit reflexul condițional la câini. Nicăieri nu au fost menționați soldații de rând din armata lui Alexandru sau legionarii romani care pe timp de pace construiau drumuri, poduri și bastioane. Istoria cinstește geniul, nu banalul.

Comunitatea umană este doar incubatorul care crește adevărații lideri și locul de refugiu al celor slabi, hrăniți cu iluzia egalității. Nimeni nu-și va aminti de tine dacă ești doar o altă rotiță în mecanism. Conflictele călesc caractere, rafinează procesele de selecție și scot la iveală indivizii demni de respect. Viața e un sport de echipă doar dacă nu te deranjează să rămâi banal.