Clienții știu mai bine decât tine (I)

Zilele trecute am primit un e-mail de la un potențial client. Nu mă mai asalta cu o mie de întrebări despre arcuri și săgeți, cum făcuse de atâtea ori – de menționat că nu a cumpărat niciodată nimic în 5 luni de când corespondăm, ci mailul suna aproximativ astfel

Site-ul vostru nu mi se pare prea profesional. Magazinul [insert here our main competitor] este mult superior. Cred că ar trebui să folosiți [insert here link de afiliat către wix.com], am construit peste 7000 de site-uri pe platforma lor și este mai bun decât ceea ce aveți voi.

La scurt timp după aceea am primit din partea lui o ofertă de barter pentru niște produse comercializate de noi contra unui site profesional.

Într-adevăr ar trebui să renunț la cei peste 2000$ în module și development învestiți în actualul site pentru că nu arată suficient de profesional. :facepalm:

„Am dreptul sa fiu aici!”

hAF38FBC2

Nu pot sa nu remarc în ultimul timp o tendință greșită de a întinde la maxim treaba aia cu „Sunt cetățean european și am drepturi”.  Ai drepturi și îți poți exercita respectivele drepturi atâta timp cât nu deranjezi pe alții. Punct.

La Piața Reșița, capătul de linie pentru 77, 216 și 381, e în același spațiu îngust și relativ plin de gropi și o stație de taxiuri, autorizată sau nu, nu am idee. În general, ii găsești pe cei de la Pelican și câțiva ilfoveni. În mod normal aceștia din urmă nu ar avea ce căuta acolo, dar Poliția locală sector 4 se face că nu vede vânzătorii de țigări netimbrate, ce-ai putea să le mai ceri? Problema care apare prea des este că, fiind prea multe taxiuri în stația respectivă, se blochează pur și simplu plecarea mașinilor RATB-ului.

Astăzi mai mulți șoferi de la RATB și câțiva cetățeni supărați au parlamentat mai mult de 5 minute cu un șofer de taxi ce nu vroia să permită trecerea unuia dintre autobuze, și implicat al celor două aflate în spatele lui, sub protecția supremului argument „Am dreptul sa fiu aici!”. Într-un final, sub amenințarea că îi vor rearanja moaca și după un potop de pomeniri ale originilor materne și ale decedaților din partea mamei, a binevoit să se mute 2 metri mai încolo pentru a permite trecerea autobuzului.

Vorbim de drepturi, ne dorim o viață precum în țările cu apă caldă din UE, dar ne lipsește un minim respect pentru ceilalți. „Știi cine sunt eu, bă?!”

Tradiții și superstiții populare de Rusalii

Dacă ar fi ţinut cont de tradiţiile şi superstiţiile populare de Rusalii, românii ar fi putut evita tragedia de duminică din Muntenegru. Credinţa populară spune că cele trei zile de Rusalii sunt extrem de periculoase. Din acest motiv tradiția spune că nu este bine să faci munci casnice și nici drumuri lungi, în aceste zile.

Una dintre multele interdicţii din zilele de Rusalii îi priveşte pe călători. În sensul că aceştia trebuie să evite ca în aceste zile să pornească la drum lung. În cazul în care pleacă la drum, ei trebuie să evite răscrucile de drumuri, malurile apelor, marginile de pădure sau cărările înguste. Continuă lectura „Tradiții și superstiții populare de Rusalii”

Mă scuzați, dar zilele astea mă simt discriminat. Un pic.

Opt state din Uniunea Europeană recunosc în acest moment căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Alte opt state UE au legiferat parteneriatele civile (între persoanele homosexuale sau heterosexuale). Ideea de a legaliza şi în România parteneriatele civile a fost recent introdusă în dezbaterea publică de Remus Cernea, deputat care a intrat în Parlamentul României, anul trecut, sub steagul PSD, şi care a revenit de câteva săptămâni la Partidul Verde.

Sursa: DEZBATERE: Este România pregătită pentru căsătoriile gay? Continuă lectura „Mă scuzați, dar zilele astea mă simt discriminat. Un pic.”

Proiectul Urasc

Proiectul Urasc

Deși sunt destul de convins că generația de puștani din ziua de astăzi nu va reuși niciodată să-mi plătească pensia la bătrâneți, interacționând cu unii dintre ei, mai am momente când întrevăd o oarecare urmă de speranță. Destul de slabă, dar speranța moare ultima. Și-apoi, ca să-mi demonstreze încă o dată că mă înșel prea rar privind caracterul oamenilor în general, apar ca din neant niște idioți ca aceștia și-mi piere orice nădejde că generația Z va fi cunoscută în istoria prin altceva decât creșterea numărului mamelor minore și a analfabeților cu pretenții. Continuă lectura „Proiectul Urasc”

Azi nu

Stimată doamnă cu voce stridentă de la institutul de sondare al pieție GfK, azi nu mă interesează să răspund la nici un sondaj. Fie el despre Norvegia, Danemarca sau oricare alt stat al UE. De fapt, de unde aveți numărul meu de telefon și de ce mi-ați închis când am întrebat despre asta? Dacă aș avea timpul necesar, probabil aș căuta autoritatea competentă căreia va trebui să îi răspundeți la această întrebare fără să îi trântiți telefonul în nas.

Dragă ING, doar pentru că pentru o perioadă am ceva mai mulți bani prin contul meu curent, mai nou nepurtător de dobândă, că e criză mare și speculațiile pe euro nu vă mai merg în ultima vreme, azi nu vreau să îmi deschid un cont de economii, nici nu am nevoie de internet banking pe care, dacă ați fi avut o bază de date pusă la punct, ați fi știut că deja îl plătesc de jumătate de an.

Domnule potențial client, azi nu pot să îți trimit 3 oferte complete și detaliate, cu descrieri și imagini, pe care să le studiezi peste weekend. Este ora 17:45, mi-ai dat extrem de puține amănunte despre ceea ce dorești de fapt și știm amândoi că o discuție telefonică pe luni dimineața ne va scuti pe amândoi de multă, multă bătaie de cap și de un schimb de e-mailuri interminabil.

Există un timp pentru toate și nu este azi.

„Dar e gratis, domnule!”

Am fost azi la Mega Image-ul de lângă muncă să cumpăr, printre altele, și un bax mare de hârtie igienică. Ajuns la casă, când să dau să plătesc, casiera mi-a spus despre o promoție de-a lor – pentru o anumită sumă cheltuită, primești niște cartonașe cu dinozauri. Cum am trecut de mult de vârsta la care colecționam surprize Turbo și nu am copii sau nepoți care să se bucure de ele, am zis un simplu „Nu, mulțumesc!”.

La auzul refuzului meu, doamna care era în spatele meu la coadă, pe la 45 ani, strident machiată și vizibil supraponderală, genul de femeie pentru care există Acces Direct, a răstit către mine un reproș-zeflemea: „Dar e gratis, domnule, de ce nu le luați?!”.

Grăbit, mi-am luat cumpărăturile și am plecat fără să îi răspund. Probabil cartonașele respective au ajuns la doamna ultragiată. Chiar așa disperați după mocăciuni și așa de în rahat încât ar trebui să acceptăm orice produs oferit în mod gratuit, chiar dacă ne este absolut inutil?